La nivelul organizării multor oraşe se observă o lipsă de structurare a periferiilor, care face dificilă racordarea acestora cu cartierele învecinate. Mai ales de-a lungul marilor artere de circulaţie calitatea urbană se degradează din cauza publicităţii agresive şi a urbanismului comercial. Împrejurimile localităţilor mai mici şi ale comunelor sunt afectate de asemenea de acest fenomen.
Degradarea peisajului intrărilor în oraşe conduce la necesitatea ca autorităţile publice să intervină în controlul procesului de urbanizare a acestor zone, pentru a asigura locuitorilor, fără discriminare, condiţii de habitat, muncă, servicii şi transporturi care să corespundă diversităţii necesităţilor şi resurselor acestora. Pentru aplicarea acestor principii în domeniul amenajării marilor artere de circulaţie şi a zonelor învecinate lor, colectivităţile trebuie să controleze şi să limiteze daunele pe care acestea le generează, asigurând siguranţa rutieră şi punerea în valoare a teritoriului. Măsura calităţii arhitecturale şi urbane a proiectului va fi dată de integrarea sa într-o strategie de dezvoltare a întregii localităţi şi a reţelei de localităţi în care se înscrie.
Deşi dezvoltarea economică este adesea resimţită de autorităţile publice ca o prioritate exclusivă, acest obiectiv trebuie integrat în cadrul general al atribuţiilor acestora, care este promovarea calităţii spaţiului locuit.
Intrarea în oraş a evoluat de-a lungul secolelor atât fizic cât şi simbolic. De la poarta din evul mediu, frontieră simbolică şi fizică între oraş şi mediul rural, uşor de recunoscut, cum era atunci, intrarea a devenit un parcurs care traversează, de-a lungul istoriei şi succesiv, târgurile, periferia, zona periurbană, desfăşurându-se mereu pentru a lega oraşul de ‘la ţară’. Parcursul intrării este astfel constituit de axa rutieră şi de împrejurimile sale. Organizarea spaţială şi caracteristicile componentelor sale determină secvenţe vizuale a căror înlănţuire rar progresivă de la ‘ţară’ la oraş este supusă unei evoluţii rapide şi constante (creere, extindere a sectoarelor urbanizate, a sectoarelor cu caracter artizanal sau comercial, reabilitarea cartierelor, etc).
Intrările în oraş sunt rezultatul acţiunii a numeroşi agenţi economici care au investit §i care le gerează (colectivităţi locale, industriaşi, cei care amplasează panouri publicitare, gestionarii drumurilor) şi prezintă din acest punct de vedere caracteristici similare care sunt, după contextul local mai mult sau mai puţin subliniate.
Absenţa unui partiu coerent de amenajare crează de obicei un spaţiu în care obiectele se acumulează, se impun treptat după o logică economică individuală, fără nici o preocupare pentru armonie. În afara unor întâmplări fericite, ea duce mai curând la devalorizarea sitului.